Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
fi-mi tu Poeta
nu doar de la gamma la eta
să vizităm delta
unde se varsă iubirea în noi
unde suntem și oameni și nori
din brațe să ne facem nod
fi-mi tu scriitoare
din zâmbete ce-aleargă la vale
printre clipele ce se plimbă agale
să ne-nvățăm obrajii pe de rost
când străbatem parcuri pe jos
și ne-apropie un vânt prietenos
pune-ți versul pe mine
eu te sărut cu rime
privind ziua ce vine
îți fac din petale mocheta
când ... Citește mai departe!
gratii și gudron
gânduri galbene de la nicotină
găsesc garduri pe-un hol cu
grele ghicitori eu sunt prost un
gunoi un suflet
găunos caut un zâmbet să fie
gata acolo când am nevoie când sunt prins de
ger granița să dispară nu
garantez decât pentru iubirea de vers și de ea nu vreau limitatoare când
gonesc să o văd doar ea poate să-mi facă viața din
gri ceva mai suportabil când sufletului
gazdă-mi va fi
muza mea e leneșă
scriu eu cât pentru doi
aș vrea să o conving
șoptindu-i pe umăr
că versul ei trebuie să continue
e mult mai (de)plin decât al meu
mă-ntreb chiar cum reușește
să-l țină închis
alteori
dacă sunt eu în el închis
muza mea e cam leneșă
dar atunci când scrie
o face cu diKiss
Mi se împiedică neuronii de tine
Ești tot aici
Ai plecat din atriul stâng
Cu cafeaua făcută de mine
Cu aburul care te ține de mână
S-o servești pe balcon
Nu ți-a plăcut ce-ai văzut la plămâni
Speram că te-ai obișnuit
Pe buze ai întârziat un pic
Dar cafeaua mea unde e
Mă mir că am putut scrie așa
Iubito
Mâine îmi faci tu cafea
aș vrea să mă dematerializez
să mă vărs într-o scrisoare
purtată spre tine online
să o deschizi cu mâini tremurânde
să mă recompui în ce vrei
poate într-un vers
poate nu-n uitare
coase-mă de-o haină care-ți place mai mult
și ia-mă cu tine
sunt atât de nebun
nu mai știu nici cum se scrie
asta sigur nu-i poezie