o drăguţă duduia
în pantofi cu tocuri cui
pe scări metalice
ca un elefant în sandale
mergând agale
pe prundiş
ce animale
îngrozitoare
am inventat şi eu
nu pot
să cred
sandalele
nu mai sunt
la modă
Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
o drăguţă duduia
în pantofi cu tocuri cui
pe scări metalice
ca un elefant în sandale
mergând agale
pe prundiş
ce animale
îngrozitoare
am inventat şi eu
nu pot
să cred
sandalele
nu mai sunt
la modă
nu m-am putut abţine
să
nu scriu asta
am un film în faţă
şi-o zi de muncă mâine
iar în mână
o felie de pâine
fac scamatorii cu viaţa
ăsta-i singurul vers
pe care-l am în cap
şi mi-l tot repet
de la cap
îmi las mintea
să umble
şi ea scrie greşit
înlocuind litere
mi-e somn
şi mă voi culca
în curând
cu capul pe pernă
sau lângă
sunt un vis
cafeaua de la muncă
e mai dulce
e mai cu spor
zbor
din portieră-n portieră
din prag în prag
şi-apoi seara în pat
copilul-copac vrea să facă nani
îi cântăm „Măi-măi!” cu drujba
zilele cad secerate
şi cerul nu mai plânge
azi e o zi stranie
o leg la ochi cu bananie
ca să pot să dorm
că sunt şi eu un pom