Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
deschid ochii văd lumină
eu în centru port o vină
de pe margini mă aclamă
zâmbete ce-mi fac reclamă
toți vor s-asculte povești
despre lucruri tinerești
toți aplaudă-n picioare
un om cu pene-n buzunare
care zboară căci a vrut
să ia de la început
și să crească nu o dată
tot ce mintea lui privată
de liniște și altele
acum ridică haltere
de la omul mlaștinii
scriu linite cu oamenii
am întârziat
sau poate doar timpul a ajuns înaintea mea
eu m-am oprit să mă odihnesc pe o aripă de visare
și m-am trezit cu disperarea în pământ
speranța m-a scos la suprafață
și m-a plantat la un loc cu încrederea
imaginația mi-a făcut lumină
să văd unde viitorul îmi îndruma pașii
am stat la un ceai cu răbdarea
și am zburat aici cu gândul
se pare că de această dată iepurele a ajuns primul
ma arunc din varf de cer si zbor
lasa-ma sa-ti gust anotimpul
cu nuci si capsune
nu trebuie sa inchizi ochii
sunetul inaltimii oricum se aude
declar frunzele verzi
zambetu-ti clorofila
gandurile noastre adunate in coc de liane
fac scufundari
prin ape imaginare
nimicul e vesel
a murit capatand sens
dansez pe o raza de lumina
chiar daca nu se-aude
vei intelege intreg
cafeaua de la muncă
e mai dulce
e mai cu spor
zbor
din portieră-n portieră
din prag în prag
şi-apoi seara în pat
Nu mereu totu-i uşor
Mai şi cazi, te prăbuşeşti
Când eşti obişnuit cu zborul
Poţi adesea să greşeşti
Dar urcă înapoi pe scări
Spre ceea ce ţi-ai propus
Şi, după îndelungi forţări,
Vei ajunge şi mai sus.
Nu pierde din vedere scopul:
Destinaţia, nu zborul.
Şi-ai să vezi curând că totul
E de fapt mult mai uşor.