mai sunt trei ore până la plecare
am nevoie de ploaie
nevoie mare
vreau să pun în aplicare
odihna minţii
doar de încercare
şi ce-o sângera
să cadă-n ţărână
ca ploaia
Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
mai sunt trei ore până la plecare
am nevoie de ploaie
nevoie mare
vreau să pun în aplicare
odihna minţii
doar de încercare
şi ce-o sângera
să cadă-n ţărână
ca ploaia
se anunţă nori de furtună
şi sufletul mi-e minciună
am papuci de papagal
dar nu-i port că-s mari
am decese în familie
şi divergenţe de opinie
iluzia mea e rectilinie
veioză mov
mi-e sufletul castron
de-aia nu pot să dorm
cu buletinul puşcă
singurătatea mă muşcă
astăzi e altă zi
când sângele scrie pe pereţi
„lasă-mă,
ia o pauză”
mă duc cu el până după colţ
la umbra amintirilor din miezul zilei
suflet de buzunar
să nu-l uiţi acasă
îţi bate norul în frunte
pe inimă ai picături mărunte
nu te încălţa cu sufletul
desperecheat
dacă n-ai rochie de mireasă
în basmul ăsta parfumat
hai să scriu o bombă de poezie
cu şrapnel de înţelepciune
cu frimituri de viaţă
şi resturi de durere
de la prima înghiţitură în sec
vei vrea mai mult
dar după explozie
vei realiza că doar ţi s-a părut