Diavoleasca dramă

Strănutarea V

Pierdut printre meandrele vieţii
Ca un poet ce duhu-şi poartă
Spre locul de-unde vin poeţii

M-oprii la o înaltă poartă.
Mânerele-avea albe, tocul gri
Şi-n aur părea înfăşurată.

Era un loc special pentru copii
Ai visului ce-n suflet poartă
Poetul pentru-a nu muri.

Ieşeau din curte cu o salbă
Ce-o ofereau, dar rar,
Celor ce veneau întâia dată.

Că nu mulţi tineri îndrăzneau
Să-şi poarte paşii pe aici
Unde vocile te-orbeau.

Treceau în rugăciune trei voinici
Având câte ... Citește mai departe!

IV. Not guilty

Azi e ziua cea mare! Soarele strălucește mai tare ca oricând. Mi-am primit ceasul de care am fost deposedat acum 5 luni și hainele. Sunt surprins să constat că au fost păstrate foarte bine. Cred că au fost chiar și călcate!
Sunt liber! Liber să mă întorc în peștera de unde am venit, acolo unde se termină timpul și începe înţelepciunea. Sfârșit!!
(In fact, it never really ends…)