la primul pas al tau
se usuca toate frunzele
apoi copacii
chiar si pamantul
totul
incepe sa se topeasca
pana ramane
nimic
apoi vin lacrimi
ce refac
frunzele sufletului
copacii inimii
dar prea tarziu
asta e deja alt peisaj
Categorie: PoeVești
Dac-ai sti…
fara tine n-ar fi zi
dimineata nu m-as putea trezi
nu as putea vedea
nimic in fata mea
traiesc datorita tie
intr-o amintire vie
necreata inca
dar pradatori stau la panda
sa-mi taie respiratia
sa-mi inabuse creatia
cu gaze lacrimogene
dar muza mea nu se teme
are doar teme pentru scoala
visele le-ascunde
intr-o scorbura
ce pompeaza sange
Vis
M-ai plantat in gradina ta
Sau viceversa
Am stat si ti-am ascultat povestea
Imi ziceai ca-mi trece vremea
Dar eu stiam
Mi-ai oferit umbrela ta
Desi nu ploua
Decat vorba
De colo-colo se plimba
In fata mea
Mi-ai oferit un ceai
Cu un zambet grabit
Miscai din evantai
Dar vai minune
Ceaiul nu s-a racit
M-ai lasat sa iti recit
Cu incipit
Cuprins si incheiere
Poezia ce-a iesit
Dintr-o lingura de miere…
Tepos
sunt pasnic de trandafir
il observ cum creste
si nu pot sa fac nimic
sa il opresc
stiu ca de va inflori
ma va-ntepa
si totusi creste
chiar in fata mea
Cazut din cer
De-as fi un fulg, unul de nea,
M-ai primi in palma ta?
Sau ma vei lasa sa cad
Pe asfaltul prea uscat?
De as fi un elf haios,
Tu m-ai ridica de jos
Sa-mi arati pe un’ sa merg?
Sau gandul asta sa mi-l sterg?
De-as fi prima ta idee,
Unde tu m-ai aseza?
Ma tem sa-ntreb…
Caci inteleg
Ca-n mintea ta
Nu-i loc de stele.
16-DEC-2012