Categorie: PoeVești

mâine II

Posted on by Ștefan Trepăduș

Mi se împiedică neuronii de tine
Ești tot aici
Ai plecat din atriul stâng
Cu cafeaua făcută de mine
Cu aburul care te ține de mână
S-o servești pe balcon
Nu ți-a plăcut ce-ai văzut la plămâni
Speram că te-ai obișnuit
Pe buze ai întârziat un pic
Dar cafeaua mea unde e
Mă mir că am putut scrie așa

Iubito
Mâine îmi faci tu cafea

nu-i poezie

Posted on by Ștefan Trepăduș

aș vrea să mă dematerializez
să mă vărs într-o scrisoare
purtată spre tine online
să o deschizi cu mâini tremurânde
să mă recompui în ce vrei
poate într-un vers
poate nu-n uitare
coase-mă de-o haină care-ți place mai mult
și ia-mă cu tine
sunt atât de nebun
nu mai știu nici cum se scrie

asta sigur nu-i poezie

Mă inspiri! Știi?

Posted on by Ștefan Trepăduș

Am să-ți umplu casa cu versuri
Dacă îți dorești
Dacă mă primești
Deși sunt prost decorator
Ia-mă tu de orator
Să facem un plan urbanistic
Pe un peisaj lingvistic
Uite cum iar mă inspiri știi

Să-mi aduci sufletul acasă
Când uită cheile pe masă
Și-a rătăcit destul cunoști
Leagănă-l tu să mai rămână
Îmbrățișează-l în română
Nu doar o lună mai nebună
Și-o iunie și ce-o mai fi
Poate rămâne om mai știi

Să zâmbești eu de la tine
-am ... Citește mai departe!

Inimă prin rimă

Posted on by Ștefan Trepăduș

Cu versul legat de picior încerc
Să fac pasul spre tine mi
Se amestecă vorbe pe obraji tăcerea
Mă strânge când doar
Să te văd nu-mi
Ajunge îmi fug
Litere din mâini mă
Deșiră că nu
Pot să-ți ajung la
Inimă prin rimă am întuneric
Sub ochi cu el
Scriu și-ți strig
Numele cu palmele când nici
Să-ți vorbesc nu
-i suficient te chem să

Îngenunchem distanțele