Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Am nevoie să-mi
Spui că nu-s
Al nimănui că vrei să mă
Asculți să mă ajuți
Că sunt pierdut
Aș vrea să nu
Mai tac să am
Curaj să-ți
Spun că nu-s indiferent cum
Poate ai crede dacă ți-ar
Păsa de mine
Dar adevărul îl
Cunosc expresia feței tale
Vorbește cu ea îmi
Spui că nu-s
Eu pentru tine
N-o să n-o să
O să cad
N-o să n-o să
O să mă sparg
Am mai văzut toate
Astea dar parcă
E prima dată când
Mă-ngroapă mă-ncearcă mă
Leagă mă sapă mă
Fulgeră până când rămân
Senzația de după
Strănut n-am să
Cad n-am să cad
Uite-mă cum mă-mpiedic
De tine și ard
ce frumos când
mă uit așa în
sus acolo
n-am s-ajung la
buze să-ți cunosc
mintea între
brațe printre degete
se pierd speranțe ești
din altă lume
pentru mine capăt
de viață pentru tine
o neimportanță să
nu uit să transcriu
asta la noapte
târziu când am
să scot de sub
pleoape ploi
cu furnici cu
tunici care nu
țin de frig dacă
nu le pui
pe suflet Vino
trezește-mă
și du-mă sus
acolo…
mi-au mai picat
câteva litere pe
hârtie ce păcat că
nu ajung
în suflet ție
am stricat un
copac niște frunze
niște aer ce știe
el ce-mi însemni
mie
adie timpul mă
cheamă dincolo tot
eu să îmi cer
scuze nu-ți
sunt necesar nici suficient
fi-mi zâmbet mie
Din groapa asta
Neagră se aud lumini
De dincolo copacii
Îmi strâng mâinile pământul
Îmi strânge inima îmi
Arunc vocea în lumea
Celor vii-lumea ta
De unde gene de
Cancer îmi gâdilă
Tălpile mâini uriașe
Mă apasă îmi țin
Ochii deschiși în timp
Ce oasele dansează
Pe masa distrugerii care
Într-adevăr pornește
Din interior