Ce pantec negru se deschide
Dorind a ma inghiti
Cu colti mari, papile-aride
Avide-n a ma cuminti.
Nu cu moartea scapi de mine
Sper ca asta-ti este clar;
Ci acceptand in a ta sine
Ca-s cel mai aprig adversar.
Chiar si mort, eu peste tine
Sunt ca geniu ne-nteles
Si ai face mult mai bine
Daca nu ti-ai da de-ales.
Nu lupta cu insusi Mortul
Ce are ca datorie
Sa ghideze non-stop prostul
In falsa calatorie
A vietii pline de pacate,
Unde vise se topesc
Si doar pentru mintile moarte
Acestea se implinesc.