Dormea într-un container

Prima dată l-am văzut în parc, îşi fuma ţigarea ca un om obişnuit,ieşit după-amiaza pentru a se relaxa câteva minute. Nu am bagat de seama prea multe detalii, nu obişnuiesc să mă holbez la oameni.
Însă în următoarele zile l-am văzut fix pe aceeaşi bancă, veşnic cu ţigarea aprinsă, meditând la cine ştie ce lucruri. Am devenit curios. Mi-am întrebat prietenii dacă ştiu ceva de el. Răspunsul a fost negativ. Mi-am întrebat rudele şi cunoscuţii. Mi-au spus cum se numeşte, că munceşte undeva şi că a fost nevoit să îşi vândă casa în urmă cu ceva ani. Nu se ştie unde doarme, poate pe sub vreun pod, poate prin parc…
Am încercat să îl urmăresc. Când a plecat din parc m-am ţinut după el la o distanţă de câţiva metri. M-a observat. Câteva zile nu mi-a mai păsat de el.
Dar curiozitatea mă tot împingea să aflu ce este cu acest om. Într-o zi l-am observat întâmplător ieşind dintr-o întreprindere, probabil acolo lucra. L-am urmărit până în parc, de data asta mai precaut. De fapt, pe parcursul întregii zile m-am ţinut după el la distanţă, când şi-a făcut cumpărăturile şi şi-a luat nelipsitele ţigări.
Era un om absolut normal ca înfăţişare, se comporta normal. Ce era în neregulă? De ce zicea lumea că acest om doarme pe străzi? Abia aşteptam să se întunece ca să meargă acasă, cum face orice om. După îndelungi plimbări omul ajunge acasă. Ce mi-e dat să văd ochilor? Acest om bătut de soartă şi uitat de timp locuia într-un container! Însă nu orice fel de container, ci din câte observam prin geamurile cu perdele albe, un cantainer amenajat şi echipat cu tot confortul pe care îl poţi obţine de la o astfel de locuinţă. M-am apropiat să văd mai bine. Canapea, televizor, bucătărie şi chiar baie în toată regula (am observat prin uşa deschisă). Iar omul mânca în timp ce privea ştirile de seară, la fel cum facem noi toţi.
Sursa foto: Bogaxa
container Bogaxa

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.