două feluri

se scriu poezii în două feluri

în unele ne legăm slovele de picioare
și ne târâm cearcănele prin amintiri dureroase
pentru plăcerea nimicului
din abside sufletești
ne scoatem gândacii la plimbare
să urce firul verde al gândurilor
până la cerul sângelui
apoi ne lăsăm să cădem liberi
cu capul pe piatra cunoașterii
pe care toți o eliminăm timpuriu

în celelalte
ne uităm la ceas cu ochi îngerești
și mulțumim frimiturilor de soare
că ne-au aruncat un băț de chibrit
să facem lumină în fluierele picioarelor
cine știe cânta din gesturi
ne aruncăm aripile și pășim pe ele
cu frica de a nu leza ceva
când singurele corpuri cu care intrăm cu adevărat în contact
sunt micile noastre ventuze
din coaste

niciunul nu este greșit

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.