Gânduri cad secerate, de rid decimate.
Sunt prea mulți decibeli ce se pierd departe,
Prea mulți învățăcei ce renunță la arte,
Care iau perspective mult mai întunecate.
Păstrează arta pură chiar de-i încercarea dură
Și îndură până la ultima lovitură,
Chiar și-atunci când n-ai nicio certitudine
Cutremurul interior capătă altă magnitudine.
Fă ce ți-ai promis, nu renunța la vis,
Că, cine știe, poata asta îți e scris:
Să faci oameni să vibreze, cu tine să rezoneze;
Gândește-te la bucurii, nu la antiteze!
Fă suflete să zâmbească fără să se oprească,
Dă-i o șansă artei tale prin alții să trăiască!
Lasă frumosul să continue în cei ce vin după tine…
Uite de-asta m-am apucat eu de scris rime!