e ora la care coșmarul îți iese din minte
și țese se țese
urâte umbroase ațoase cuvinte
procese proteste
fărăvinte povești proiectează-n retină
cu groază-ngreunează
fantome spirite minciuni în oglindă
delirează scandează
îți suge puterea se scurge doar sânge
pereții boscheții sunt plini
cearșafuri tămâie și strigătu-ajunge
pe lună și pân’ la străini
cratere dealuri apar și rămân
mi-e fruntea ca puntea spre iad
un fum fără drum dansează-n plămân
mi-e inima prima știre-n ziar
și tu tot mai crezi că e vis