Am închis ochii şi-am trăit în luna de calcar a adolescenţei. Săream de pe-o mărgea pe alta, întruchiparea mirosului de vâsc. Scuturam pomii deznădejdii şi din ei cădeau fructele aşteptării.
Dacă aş fi avut cea mai mică idee de ce făceam asta m-aş fi evaporat într-o altă zi de sâmbătă.