mi-am parcurs ideile foaie cu foaie
ca să crească le-am aruncat în ploaie
şi-apoi au curs şiroaie
am scris vise cu pastă albastră
privind pe fereastră
la minciuna măiastră
din pom m-am aruncat în mare
şi mă aveam la picioare
din pură întâmplare
când am deschis ochii era mic
în umbra unui ibric
dar mă simţeam puternic
micul ce poate fi peste tot ……dar mai ales acolo unde marele nu încape