Învață romgleza!

În prezent asistăm în țara noastră la o răspândire a romglezei parcă mai rapidă decât a limbii latine în perioada Imperiului Roman. Putem întâlni această limbă în cadrul unei banale conversații dintre doi boschetari din pasajul de la Universitate, dar și în cadrul comunicatelor televizate emise de cei pe care (nu prea) i-am votat.

Trebuie neapărat să cunoaștem această limbă? Eu aș spune că nu. Sunt de părere că cei mai mulți dintre termenii preluați din limbile străine au deja o traducere sau un echivalent în limba română. E bine să știm, totuși, această limbă? Din diverse motive, da! Poate vrem să folosim un termen într-adevăr intraductibil, avem un lapsus în română sau, de ce nu?, pentru că sună mai bine.

Dar cum s-a născut romgleza? Nașterea acestei limbi are loc în mințile noastre pe la primele ore de engleză din școală (să spunem, de exemplu, clasa a doua (pe vremea mea)), ore care ne ajută să înțelegem când un personaj din filme pentru copii spune „Oh, my god”, chiar dacă nu înțelegem exact ce înseamnă. Expresia „Oh, doamne” devine una retro și este cedată posesoarelor ei de drept, babele bisericoase.

Cunoașterea aprofundată a acestei limbi are loc în perioada gimnaziului și a liceului, când e obligatoriu să știm a înjura ca în melodiile artiștilor străini pe care îi ascultăm (de exemplu, 50 Cent (pe vremea mea)). Un profesor de engleză a spus în vremea aceea clasei din care făceam parte că dacă ceea ce vrem să spunem în engleză sună bine în mintea noastră, cel mai probabil este și corect. Nu știu dacă avea dreptate, dar poate că asta ne-a dat curaj să ne angajăm în cât mai multe dialoguri, scrise sau orale, cu oameni din întreaga lume. Și asta e suficient pentru a forma un vocabular cu care să putem răspunde unei persoane care ne cere o informație pe stradă; chiar și ei vorbesc o limbă asemănătoare, spangleza sau n-am-auzit-limba-asta-n-viața-mea-ngleza.

Dar de la un punct încolo, când treburile devin serioase și avem de scris ceva mai mult sau mai puțin oficial, pentru facultate sau nu, sau pentru un domeniu anume, trebuie să ne aducem aminte cum am ajuns să știm romgleza: cunoscând, mai întâi, engleza! Și dacă nu o știm, ar fi cazul să învățăm engleza singuri făcând ceva cursuri de engleză online.

Altfel, putem oricând avea discuții interesante cu boschetarul din 85 sau să ajungem înalt demnitar nevoit să țină la televizor un discurs cu termeni clari (deși cam străini, nu doar ca limbă, ci și ca sens).

*articol scris pentru Spring SuperBlog 2017 în română, una dintre limbile care stau la baza romglezei; cealaltă este Engleza pentru toți