Mi-am lăsat mintea să îți alunece în brațe, să o legeni cum știi doar tu. Să îi faci umbră cu buzele când e înfierbântată de iubire. Sărută-mă direct cu bătăile inimii, vreau să aud mereu ceea ce umblă prin tine.
Lasă-mă să îmi rezem capul pe umărul tău, să îți așez pe el scântei nevinovate. Am să îți recit fiecare pulsare de sânge, să-ți liniștesc fiecare os nou-născut al iubirii. Am să-ți prind versuri în păr, îți pieptăn inima cu ele.
Mă fascinează aleea șoaptelor tale; pornește de pe al tău gât și mi se oprește în piept. Vreau să ne uităm cu ochii închiși la noapte și să simțim vedeniile sentimentelor noastre. Vârfurile degetelor să ne creeze fiori și răcoare.
Noaptea astea putea să fie prima în care ne îmbrățișăm dual. Însă tu ești plecată și mă ciupesc secundele de picioare. Dar, în caz că ți-e dor și ție să pornești viitorul mai devreme, am să îți scriu și în seara următoare.