mi-a spus oglinda

sunt un monstru fabricat de țigări
cu copite în loc urechi
mănânc din castroane ruginite lături
de la ploaia
de ieri în care au murit
oameni de frică vor
ajunge ca mine

sunt un monstru ce visează
iubire în porții uriașe cu
sos foarte iute să curgă
pe picioare
până îmi cad branhiile
în voma de aseară

sunt un monstru care se crede
poet fără talent
m-am născut și am insistat
în această înșelătorie
încât am ajuns uneori
să mă cred pe (fiecare) cuvânt

sunt un monstru nu
am suflare și cuțite în ochi
neviolent ba chiar respingător
prin bună purtare țigările
mă fac om iubirea
mă face poet din poet
ajung monstru din n
ou

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *