suntem cu toții copiii mătăsii
ținuți în cuști de fier
cu măști de oxigen pe față
ne amputăm zilele din noi
dăm înapoi carii și dureri
pe pereții interiori ai sufletului
zugrăviți și rezugrăviți
stau spânzurate idei
și planuri
moarte
mirosul din noi
ne putrezește spiritul
noi nu facem nimic
să îl calmăm