Stau de câteva zile cu gândul la cuvintele pe care ai să le citești acum, întorcând „problema” pe toate părțile și încercând să găsesc cele mai potrivite formulări pentru a le expune aici. Este vorba despre unii dintre oamenii care fac cadouri sau, mai bine zis, de cadourile pe care acești oameni le fac. Ideea este că lumea dăruiește brățări sau cel mult bijuterii personalizate, cei cu imaginație mai multă. Și nu am nimic împotriva acestora, ba chiar e frumos că fac aceste acțiuni, însă mulți uită un lucru, zic eu, foarte important.
Noi, oamenii, nu (trebuie să) dăruim bijuterii! Nu trebuie nici măcar să dăruim lucruri care să coste ceva sau să fie obiecte! Trebuie să dăruim un sentiment, o mică sau mai mare bucurie! Trebuie să împărtășim ceea ce simțim cu toți oamenii la care ținem, să le dăm din zâmbetele noastre, din liniștea noastră sau din muzica noastră interioară! Atunci când facem un cadou, acesta trebuie să conțină râsete, îmbrățișări, sfaturi de bine, respectul și aprecierea pe care le avem față de persoana respectivă. Noi, oamenii, nu (trebuie să) dăruim altcuiva telefoane scumpe, ci să îl ajutăm să comunice; nu trebuie să facem cadou computere foarte performante, ci să ușurăm munca persoanei pe care vrem să o surprindem; în fine, după cum v-ați dat seama, cadoul poate fi o brățară, bijuterie sau un aparat (electronic sau electrocasnic), însă important este sentimentul din spatele acestuia, nu obiectul în sine și am impresia că multe persoane au uitat acest lucru.
Aș face și eu cadou o bijuterie personalizată de aur (ca cea din imaginea de sus, de exemplu), căci sunt o mulțime de persoane cărora le datorez mai mult sau mai puțin. Deși lista poate tinde către infinit, cred că știu cu cine aș putea începe: cu prietenii mei, ei sunt cei care mi-au fost de ajutor întotdeauna, chiar mai mult decât rudele, uneori. Desigur, nu le pot oferi prietenilor lănțișoare din aur, acest lucru ar fi ciudat și, foarte puțin, amuzant :))) . Însă și în spatele lor există niște persoane care au un merit deosebit: mamele lor, cărora le mulțumesc că i-au născut, (de aici se încadrează și tații lor 🙂 ) că i-au crescut și că îi susțin moral și îi ajută ori de câte ori au nevoie, lucru care mi-aș fi dorit să fie valabil și în cazul familiei mele. Aveți respectul meu deplin!
Ai perfecta dreptate. Mie de exemplu nu mi-au placut lucruri scumpe de exemplu bijuterii nu sunt fana dar flori am primit ca asa e frumos sa faci un gest cand esti cu o fata. Dar na fiecare cu gusturile lui. Dar nu sunt de acord cu fetele care ii cer bijuterii sau mai stiu eu ce. Nu trebuie sa fi exagerat cu cadouri.