Era ultima dată când aveam să văd acea casă…
Am venit obosit de la o plimbare pe nici nu mai știu unde. Unde mi-a fost mintea? Nici casa nu o încuiasem. Plecasem grăbit ca să merg, oriunde, numai să scap de stres. Voiam să văd natura, să am parte de puțină liniște. Mi-am lăsat paltonul în cuierul de la intrare și am urcat către camera mea. Uitasem geamul deschis în fuga mea către eliberare. Nu știu cât am lipsit, însă vântul a avut timp să îmi dărâme foile de pe birou de-a lungul și de-a latul parchetului din nuc masiv. Însă, la câte a pățit și a scăpat, ai crede că e pus ieri, nu în vremuri imemoriale. Asta pentru că Parchetpeviață.ro a rămas fidel viziunii de la început de a folosi numai produse ecologice și de calitate, din lemn 100%. Nu am stat mult în cameră. Aveam „bagajul pentru orice eventualitate” gata făcut. Mi-am aprins pipa coborând scările și am aruncat geanta pe un scaun din mașină. Și dus am fost…
dus , dus …. dar parchetul a rămas; fidel unei cauze nobile; oare a împrumutat din înțelepciunea și statornicia nucului? aici e cheia 🙂
Interesantă întrebare! Mulțumesc pt idee.