N-am nevoie de voi, e doar o iluzie
Am nevoie liniste si la cap contuzie
M-ati aburit destul, satul de infuzie
Acum va fierb eu, ca aveti minti obtuze.
Ca niste ventuze ne sugeti din buzunar
Speranta de viata si ne spuneti ca e normal
Ca ceilalti sunt de vina si n-aveti vreo rusine.
Cine sa intervina intre ei si multime?
Cine sa ne mai minta? Lasa, ca se gaseste!
De ce sa mai fure? Lasa, ca le prieste!
Respectul national usor-usor se topeste
Cand, prin televizor, partidul tara prosteste.
Cine se invoieste sa indure-n locul meu?
Cine ma apara? Numai bunul Dumnezeu!
Ma simt ca o ancora, nu, nu-i o metafora
Ca sunt tras la fund de societatea asta jalnica.
Pareri de rau- putine; isi face griji- mai nimeni
Daca e vreun cetatean caruia sa-i mearga bine
Chiar si versurile astea au devenit inutile
Caci de cei mai multi sunt considerate puerile.
Incercari futile de a deschide-n inimi
O cale prin care sa oferim sprijin
Dezinteresat, dar bine organizat
De stat, ca sa nu mai existe tentatia de-a da in cap.
Dar n-ai cu cine, toti se gandesc la sine
Si servesc scandaluri celor ce se complac bovine
Sper ca momentul vine cand vom deschide ochii
Si nu vom mai vinde tara la pret de doua rochii.
Hai ca am zis destul, plictisindu-va auzul
Si parca, din departare, deja va simt refuzul
De-a va civiliza si a ne alia
Impotriva celor ce ne distrug patria.