Viata lui functiona pe sistemul ‘ce nu te omoara, te intareste’. Parea ca isi repeta asta tot timpul in gand. Chiar si cand privea cu ochii lui albiti de soarta.
Nu exista rau pe pamant pe care el sa nu-l stie. Facea parte din natura lui. Era ca si cum i-ai rapi zilei luna, iar noptii soarele: aparent fara importanta, dar cu consecinte grave pe ‘partea cealalta’.