spirala se rotea ca o maşină de spălat
în holul uitat de clovnii săltăreţi ce prindeau ţânţari
vocea plana ca vulturii pe dealuri ascuţite
deasupra unui imens deşert de pocaluri ce plesneau sub soarele ce cădea
o umbră mai voinică împingea faraonii înapoi în timpul ce asculta valurile într-o cochilie de zeu
tot acest mers înapoi rupea timpanele neasigurate în faţa zidului de creiere
ce izbeau zgomotos în gongul pictat pe retină