ies de pe Dunărea ud fleaşcă
după ce Borcea mi s-a părut un fleac
intru pe Belşugului
mă plimb prin Bucureşti fără să părăsesc provincia
mă lupt cu Pandurii
ca să ies la Victoriei
deşi ele nu se întâlnesc niciodată
îi fac paşi Cornişei
apoi stau două minute pe bancă
iar când ajung la capătul Griviţei
mă simt ca pe 1 Decembrie
Republicii se înfundă cu Nicolae Titulescu
după ce trec de zgomotul Locomotivei
ajung să mă odihnesc la umbra ... Citește mai departe!
Etichetă: Dunarea
Linistea poetului
As vrea sa plec. Sa plec si sa las totul balta. Sa ma duc undeva unde nu se mai aude voce de om. Din fericire, acest loc este si aproape: malul Dunarii. Cred ca acesta este singurul loc inca neantropizat din acest oras.