În fiecare zi se adună aici oameni albi. Pe feţele lor nu poţi citi nimic, sunt porţi cu mii de lacăte. Fantoma slăbănoagă le sădeşte teroarea în sufletul mâncat de epuizarea fizică. Zilnic ei poartă pe aripile lor hrana celor liberi. Unii dintre aceşti îngeri sunt condamnaţi să-şi retrăiască prezentul la infinit. Dar cel mai trist e faptul că, în fiecare dimineaţă, ei adorm cu zâmbet pe chipurile diavolilor.