o frântură de poezie
se târa la umbră
căci prin soarele dogoritor
un incult o privea din lupă
avea cearcăne şi ochii vineţi
de atâta plâns
căci cu spada ignoranţei
corpul i-a fost străpuns
cu ultima suflare
crezând cu tărie că totu-i un coşmar
s-a întins lată pe iarbă
vărsându-şi ţuica