Simt că mă transform într-un nod Gordian. Nu mai am cale de desfacere. Atât de legat de ceea ce mă face eu, încât, în momentul când voi fi nevoit să îi dau drumul, voi înceta să mai exist.
Timpul îmi face semn. Îmi zice că mă lasă să îmi fac de cap până se întoarce. Cică nu stă mult, dar întârzie. Însă mereu se ține de cuvânt.
-Un bilet până la capătul timpului, vă rog! Aa, face el cinste? Mulțumesc!