m-am uitat cu mine-afară

prin scris am atins ce era închis
prin scris am deschis ce părea întins
prin scris am pretins că știu ce-i stins
prin scris am admis că sunt învins

timpul m-a închis în el
unde nu am loc să întind nicio idee
e curent de întuneric în oase
lucruri aparent normale

deja ne prefacem că nu le mai cunoaștem
banale precum niște fulgere ce se repetă
în același loc în același mod
iar noi ne oferim să le dăm un ... Citește mai departe!