Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
cu zâmbet pe faţă
ţi-am compus o romanţă
la umbra unui stejar îndrăgostit
vântul mângâie corzile chitarei
inspiraţia vine din răcoare
cât timp există speranţă
visele devin aievea
şi nu-i de vină febra
dacă sufleteşte nu ţi-e foame
mai lipseşti doar tu
s-acompaniezi cu zâmbetul
şi gata piesa
Te vreau, ah, atât de mult
Că am să cioplesc ca-n lut
Din inimă să-ţi fac fotoliu
Şi în suflet dormitor.
Trupul meu- sufragerie,
Infinitul pe pereţi
Ai fi tu, să nu te-nveţi
Să mă vezi ca pe comedie.
Holuri îţi sunt venele,
Creierul- bucătăria;
Iar visele mele:
Tot ce îţi mai trebuie
Ca să trăieşti
La rândul tău un vis.