Ce-am făcut să merit asta?
Şi cum pot să o îndrept?
Că de-atunci păşesc încet
Să nu m-audă… teama.
Ea, la fiecare pas
Ce-l arunc pe harta vieţii,
Îmi dă grave palpitaţii
Şi-un uşor tremur în glas
Îmi şopteşte basme negre
Eu, terorizat, ascult
Cum la ceasurile serii
Să mă bucur că mai sunt.
Şi mă-nchid uşor în mine
Chiar şi cheia o arunc
Căci sătul sunt
De temeri infinite.