M-am întors în natura din care au dispărut ţigările. Aerul a început să mă sufoce, iar căldura să mă prăjească. Din peisajul ăsta lipseşte orice mesaj literar, căci vietăţile de pretutindeni nu stimulează imaginaţia.
Îmi pare rău că m-am dezvăţat să-mi iau vacanţe! Oare la câte lucruri trebuie să mai renunţ ca să am tot ce îmi doresc?