Scriu versuri cusute cu plumb
Şi-aruncate-n porumb
Mă strâng la degete
Mă arunc peste viţă
Cad praf pe o tăviţă
Lacrimi de grâu
Ţara mea-i bogată
Dar scindată
De ţânţarii de oţet
Mă muşc de limbă
Gândurile-mi schimbă
S-a mai născut un arhitect