Cu toţii iubim plimbările. Şi fiecare se plimbă pe unde şi cu ce vrea.
Unora le place să zboare cu avionul, să viziteze diverse ţări. Probabil visul lor din copilărie era să zboare. Le place să se piardă printre nori, să nu mai simtă contactul cu pământul. Le place să adoarmă pe scaunul din mijloc cu căştile în urechi urmărind nu ştiu ce film plictisitor. Le place să fie ‘on air’, să fie la înălţime!
Altora le place să meargă cu trenul. Le place scârţâitul metalic al roţilor acestuia când ajunge la curbe. Le place să adoarmă cu capul pe scaunele sfâşiate de milioanele de călători care au trecut pe aici. Le place mirosul obosit din trenurile româneşti (nu ştiu cum de e posibil) şi aleg mereu acest mijloc de transport în defavoarea celorlalte.
Alţii preferă să meargă cu maşina. Fie că este nouă, fie că este second hand. Fie că e luată direct de la reprezentanţă, fie că e luată de pe autodel . Le place să aibă ei controlul, să simtă volanul în mâini şi pedalele sub picioare. Le place să vadă totul de la nivelul şoferului. Lor nu le pasă de ambuteiaje, de consum sau altele. Ei vor fi veşnic şoferi!
Sunt şi oameni ce preferă să meargă cu vaporul. Le place să vadă întinderea apei cum se desfăşoară la picioarele lor. Le place să simtă tangajul şi briza să le răvăşească părul. Când erau mici se visau pe mare şi au ajuns acum să îşi vadă visul cu ochii. Ei merg cu vaporul fiindcă aşa se simt bine.
Însă mie îmi place să merg cu gândul. Şi sunt mulţi ca mine. Bloggeri, scriitori, artişti de orice fel, cărora pereţii locuinţelor nu le impun limite de niciun fel. În secunda asta eşti aici, în următoarea eşti în alt judeţ, în altă ţară, pe alt continent. Însă pentru astfel de călători lumea reală nu este destinaţia finală. Pentru că noi putem călători şi în lumi inventate, pe care le creăm pe măsură ce le parcurgem. Aici avem exact peisajele pe care ne dorim să le vedem. Noi nu am schimba acest mijloc de transport pe nimic altceva, pentru că, după părerea noastră, le bate pe toate celelalte!