e timpul să sărim în adâncuri
să înotăm cu picioarele în sus
să ne bâțâim capul ca focile
să aplaudăm întinderea de apă
ca un mușchi cu sală
la prânz avem fructe de junglă
și vânat de beton
furculițe românești
și muzica urzicilor
ne încrețesc creierul
după amiază tragem
de timp să fie iar dimineață
să îngenunchem în fața zidurilor
care ne apară de piele și carne
dar nu și de vibrațiile sonore
noaptea intră
în cutiile noastre craniene
să elibereze presiunea
cauzată de mine de tine
chiar și în cele mai ușoare zile