Știu că a fost o pauză destul de lungă între ultima piesă explicată și aceasta, însă cred că dacă trebuia să citesc astfel de versuri la intervale regulate mă tâmpeam în ultimul hal. Totuși să trecem la subiect!
Această piesă cu care Ruby și Dorian ne chinuie urechile pare să fie o scrisoare jalnică de dor, care, din fericire, nu a mai apucat să ajungă la destinatar. Din nefericire, posturile tv muzicale au preluat-o și o difuzează în căutarea acestuia. Am decis să mă sacrific și să răspund eu, aici, acestei scrisori pentru a vă cruța de o perforare prematură a timpanului.
„Bună, ce mai zici?” – Ce p*la mea să zic, scriu și eu pe-aici!
„De ce nu ești aici?” – Încă nu am învățat cum să fiu în două locuri simultan.
„Am pus totul pe tavă…” – Sper că nu gătești la fel de bine precum cânți!
Da, știu, cam puține versuri explicate din această, să-i zicem, melodie, dar restul sunt de umplutură ca să aibă Ruby ce pune pe tavă. Sper că nu v-am chinuit prea tare și că veți fi aici și la următoarea melodie explicată!
Şi câte exemple ca acesta mai sunt…din păcate. Dar tu continuă să faci mişto de ele pentru că trebuie şi asta. Eu am reţinut doar ţâţele şi cleştele imens. Atât. 😀
Încă te referi la articol?? :))
Da
Nu văd unde am scris de țățe sau clește, de asta am întrebat! :))
Nu ai scris, eu am zis că asta am reţinut din melodia ei. Mă rog, a lor.
Ah, scuze, nu știam pentru că nu am ascultat-o/văzut-o integral. De fapt, doar primul vers din refren, că după aceea plecam într-un loc din care să nu se audă. :)))