degeaba cuvinte

Am mai dat o tură de cer
Înainte să incendiez noaptea
Ca atunci în parc

Am mai scris un vers
Chiar dacă îmi promisesem că nu mai fac
De dorul tău

Dar tot el m-a împins în praf
Și m-a făcut să realizez
Că tu ești poezia

Și ca să pot trăi
Am nevoie de amândouă

Cântec de sub pământ

M-am săturat să-i văd pe toți fericiți în jurul meu
Când știu că eu mă chinui și sufăr mereu
Căcatu-ăsta de viață nu-ncetează să pută
Și trebuie să trec prin el ca să aflu ce e după.
În momentul ăsta îmi văd realizările prin lupă
Atât de mici că ar putea să se și ducă,
Fără să observ, într-un căcat și mai mare
Și să mă tragă după ele, dar eu-îs sătul de putoare.
Mintea mă doare, plămânii mă dor ... Citește mai departe!

Un strop de zâmbet

Am așteptat o viață, mai aștept și acum
Pe ultima speranță trag încă un fum
Încerc să zâmbesc, cred că am cam uitat
Că stau de multă vreme crispat și încruntat.
Încă urmez visele, mi-au lăsat hărțile
Pe unde au umblat și cred că nu-i departe
Pas cu pas, candidat la cea mai tare funcție
Stăpân pe viața mea, fără șanse de „corecție”.
Mai rău decât acum chiar nu poate să fie
De asta-ncep să cred că urmează bucurie
Fac ... Citește mai departe!

Întâi Decembrie, apoi restul!

Nu aveam nimic special pregătit pentru a vă scrie astăzi, dar mi-a plăcut ideea pe care am avut-o pentru titlu 😀 . Voi încerca totuși să scriu câteva versuri, doar ca să nu las spațiul ăsta gol.

țară care mi-ai dat greul
să mă înconjor de el
lasă-mi grâul și pateul
să zâmbesc și eu nițel

încercatu-m-ai cu multe
ce chiar și acum le duc
de cred că mult mai bine-n munte
aș trăi de-aș fi haiduc

în tine-am întâlnit ... Citește mai departe!

Pe cine nu lași să moară…

mi-am exhumat scrisul și mirosea îngrozitor
m-a atacat cu o privire inocentă
mi-a spus că mă va bântui
fără oprire sau milă

paltonul croit strâmb îi atârna pe umerii slabi
mi-a spus că EU l-am făcut așa
i-am dat dreptate
mi-a luat și timpul și pacea
apoi a fugit

am încercat să zâmbesc a minciună
dar mi-a tăiat privirea cu călcâiele
cu praful mi-a acoperit sufletul
și m-a condamnat la nemurire