am mereu un gol
în stomac am încercat cu mâncare
să-l umplu n-am reușit
cu tutun am vrut
să-l conving să plece dar
s-a adâncit am făcut
glume ok sau nasoale atunci
când am putut vorbi și
am rămas tăcut când în spatele
ochilor armate
de lacrimi se pregăteau s-atace
am mers sau am stat
pe loc în funcție
de împrejurare și cel mult am
zâmbit când eram sigur c-am
să mă duc la vale am ascuns
rime în multe versuri sentimente
în toate chiar când nu păreau
să aibă sens acum mă bucur
de un blestem
intens ca ultima
mea suflare las
o hartă am descoperit atunci
când eram pe
moarte că gaura nu era
în stomac ci
10 inch mai sus