mi se joacă liniștea în urechi
ca vântul c-o bucată de sfoară
aștept să-mi pășești pe valuri de sânge
să înoți în marea mea interioară
să înalți zmeie în tăcerea mea
ce le va-mpinge în noaptea din pleoape
din buze să construiești o cetate
șoptind cărămizi ce mă vor scufunda
urc pe zâmbetul tău să văd orizontul
și dau de un trup favorit
mă mută ideile de parcă dorm cu cortul
și tu ești mereu dincolo de răsărit
ochii bariere îmi verifică pulsul
dar semnalul e dat și nu mă pot opri
să-ți scriu aste versuri cu gândul pe frunte
ca să pot iar muri