2 deD

mi se joacă liniștea în urechi
ca vântul c-o bucată de sfoară
aștept să-mi pășești pe valuri de sânge
să înoți în marea mea interioară

să înalți zmeie în tăcerea mea
ce le va-mpinge în noaptea din pleoape
din buze să construiești o cetate
șoptind cărămizi ce mă vor scufunda

urc pe zâmbetul tău să văd orizontul
și dau de un trup favorit
mă mută ideile de parcă dorm cu cortul
și tu ești mereu dincolo de răsărit

ochii bariere îmi verifică pulsul
dar semnalul e dat și nu mă pot opri
să-ți scriu aste versuri cu gândul pe frunte
ca să pot iar muri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.