e ora 7
omul tânăr a plecat
în copacul lui
de unde trăgea cu praștia în
păsările speriate
de unde urmărea tot fără
să îi pese
înapoi în mansarda
lui unde îi plăcea
să își lipească ochii de cer
ca de o oglindă prăfuită
și să halească prăjituri
imaginare
e ora 7
omul a venit
în peștera lui
conectată la toți munții
unde face planuri de pace
unde vindecă aripile lovite
de omul tânăr
când se satură de lipit ochii pe cer
și de savurat prăjituri imaginare
e ora 7
omul bătrân a venit
își întinde aripile vindecate de
omul
ia o ultimă mușcătură din
prăjituri
apoi se lipește de cer