Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
e ora 7
omul tânăr a plecat
în copacul lui
de unde trăgea cu praștia în
păsările speriate
de unde urmărea tot fără
să îi pese
înapoi în mansarda
lui unde îi plăcea
să își lipească ochii de cer
ca de o oglindă prăfuită
și să halească prăjituri
imaginare
e ora 7
omul a venit
în peștera lui
conectată la toți munții
unde face planuri de pace
unde vindecă aripile lovite
de omul tânăr
când se satură de lipit ochii ... Citește mai departe!
Pentru a cunoaște cât mai multe fațete ale vieții pe care o trăim trebuie să încercăm mereu lucruri noi. Și dacă am învățat vreun lucru despre asta, acela este că niciodată nu știi de unde va apărea o oportunitate. Astfel s-a întâmplat ca, anunțat cu doar o zi înainte, am participat la Ziua carierei de la Allianz-Țiriac Călărași.
Am ajuns acolo aproape întâmplător, însă fără să fiu neinformat (oarecum). Adică habar nu aveam la ce urma să particip, însă domeniul ... Citește mai departe!
oricât de greu ar părea
oricâte scări ar fi de urcat
până la stiloul din pod
oricât ar trebui să-mi țin respirația
să pot cunoaște lumea în profunzime
fie lumină
sau absență
fie un moment de liniște
sau timp dat prietenilor
fie că pot
sau nu vreau
sau te rog să închizi ușa cerului
5 minute
să mă pot așeza pe un scaun de foi vechi
în mijlocul focului pașnic
sau a îngerilor defăimători
bând un pahar de vin cu ... Citește mai departe!
M-am săturat de tot ce văd în jur! Orice obiect „depistat”, orice cuvânt auzit sau citit mă face să urăsc. Nu ceva sau pe cineva anume. Doar să am sentimetul acela. Sau poate că de fapt îmi urăsc viața. Pentru că mulți oameni mă văd greșit sau total diferit de cum mă simt eu. Și eu nu mă simt bine deloc. Chestiile astea sunt direct proporționale: cu cât sunt perceput altfel decât mă simt, cu atât mă simt mai rău!... Citește mai departe!
deschid ochii văd lumină
eu în centru port o vină
de pe margini mă aclamă
zâmbete ce-mi fac reclamă
toți vor s-asculte povești
despre lucruri tinerești
toți aplaudă-n picioare
un om cu pene-n buzunare
care zboară căci a vrut
să ia de la început
și să crească nu o dată
tot ce mintea lui privată
de liniște și altele
acum ridică haltere
de la omul mlaștinii
scriu linite cu oamenii