vreau să plouă peste
mine să fie furtună
să îmi fulgere inima la
colț de caiet să nu
văd nici soare nici
stele sau lună să
îmi coboare norii adânc
în plămâni să curgă
pământul din oase o
spumă să spele tăcerea
cu vis din noroi să-mi
cadă în sânge iubirea să
vii tu în noi
dărâmă-se lumea distanța
și ura să coacă să se
spargă tristețea din
sori într-o zi oricare
ca astăzi ca
mâine să plângă cerul
versurile-mi în
foi ruginească tălpile din
depărtare înflorească fierul
din vene în cui îmi
stă pielea și mințile
pierdute să se deschidă
la sărutul din noi