Sunt peste tot în jurul nostru și influențează tot, de la starea vremii la starea emoțională. Te împiedici de ele la colț de stradă și le înjuri în gând. Apoi te folosești de ele de fiecare dată când vrei să ieși ușor dintr-o situație mai tensionată. Noroc că ele nu poartă pică!
Ele poartă hainele pe care le oferim noi. De fapt ele depind de noi, nu invers. Sunt cele mai abile oglinzi, fiind făcute să reflecte materialul din care suntem construiți. Ele sunt pasnicii, dar și atacatorii noștri. Fără ele am înceta să mai existăm!
Cine sunt aceste ființe care respiră în cavitățile noastre bucale? Ce scop au ele, de fapt? Cine ni le-a dat? Oare sunt un cadou sau plătim cumva pentru ele (se spune că pe lumea asta nimic nu e gratuit)? Sunt un lucru rău sau un lucru bun?
Ele formează totul în jurul nostru și totuși nimeni nu s-a întrebat vreodată: unde se duc ele când noi credem că nu mai avem nevoie? De ce unii oameni se încăpățânează să le păstreze chiar și atunci când nu le mai pot folosi? Și cel mai important, de ce s-au așezat acum tocmai sub forma frazelor pe care tocmai le-am făcut?
De ce unii oameni se încăpățânează să le păstreze chiar și atunci când nu le mai pot folosi? – buna întrebare!