Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Sunt haiducul papucilor de primăvară
Iau din mine și vărs în anotimp
O oglindă în care să ne privim peste distanță
Cu pălării din soare în suflet să zâmbim
Mă antrenez să-ți scriu cu pânze de păianjen
Știu inestetice dar foarte rezistente
Aștept să-ți fiu căldura maiului torid
Aștept să-mi fii cu totul
Muza despre care deja scriu
Sunt aproape obosit
Aproape ros de dor ne-ntors
Din peregrinări străine
Cu imaginări de tine
Și cu gândul răgușit
Sunt mofturos
Rup din suflet bucăți mici
Și ți le servesc pane
Pregătite special ție
Căci golul e dureros
Sunt ce voi fi
Dacă voi fi
Dacă și tu vei veni
În locul ăsta dubios
Să vii pe jos
Ce faci dumnezeule în gura de metrou
De ce cerșești
Parcă tu erai sus
Și dăruiai
Neînchipuite minciuni viermilor de aici
Cum îți mai place să înoți în ciorba noastră
Tu pui piperul
Sare cine poate
Altfel cade
Și cumva se tot împiedică de tine
Ăștia n-au învățat să te evite
Și fac fapte în numele tău
În loc să le facă în numele lor
Când tu ești mai prejos
Și nu cobori la izvor
Cu peronul pe partea dreaptă
Îți scriu la timpul poet imperfect
La lumină de inimă și întuneric de bec
Îți scriu spânzurat de distanță și dor
Măsurând depărtarea cu gândul pe-un nor
Îți scriu dintr-o groapă de viață săpată
Întorc rânduri cu plugul și versuri la lopată
Îți scriu cu spiritul ce abia ține pixul
Împletesc realitatea-n timp ce croiesc visul
Arunc litere-n aer ca un terorist
Îți scriu din spațiul iubirii – ăsta enormist
Îți scriu. Tu nu răspunzi și în loc de lumină... Citește mai departe!
Vreau să scriu inspirat de modelul de pe pijamalele tale
Să ne legăm la ochi cu buzele sub o pătură moale
Să ne ascundem unul în inima celuilalt
Să jucăm leapșa de pe umeri pe nas
Dar cât să mai fug după tine
Cât să mai scriu să te-ajung
Iar la capăt de mine
Ce să-ți dau ca să rămâi
Că tu ești prea totul pentru mine
Eu prea sunt nimic
Prea ești substanța din rime
Eu un analfabet
Încerc ... Citește mai departe!