Ușor, ușor, primitul de cărți în perioada primăverii se transformă într-un obicei pentru mine, ceea ce nu poate decât să mă bucure!
Nu îmi amintesc ce zi era, ci doar că ploua, atunci când Radu Mateescu îmi trimitea cartea lui, „Din toate”, doar pentru că am comentat la o postare de-ale lui de pe Facebook. Nu îmi vine să cred că nu am scris un articol pe blog despre asta, însă am postat pe rețeaua de socializare numită mai sus o poză cu coperta. Iat-o:
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=828942743827094&set=a.479118285476210.114327.100001341292842&type=3&theater
Iar anul acesta am avut norocul să se întâmple din nou! În urma completării unui chestionar, editura ALL mi-a trimis o carte numită „Până și câinii„, scrisă de Jon McGregor. Nu am mai citit nimic scris de el până acum, iar dacă titlul mi-a atras un pic atenția, faptul că în conspectul de la sfârșit se vorbește despre polițiști și cadavre mă face să aștept cu nerăbdare ziua când voi începe să o citesc. Singurul lucru care mă oprește este faptul că am deja o carte în curs de citire și sunt abia la primul volum din două. Ca să respec tradiția, i-am făcut și ei o poză:
Fără legătură cu cartea, poate doar cu titlul acesteia, astăzi am văzut prin oraș o femeie care plimba un câine ce ducea un covrig în gură. Iar dacă la început acest lucru mi s-a părut doar puțin anormal, când m-am întors de unde am avut treabă, distanță de nu prea multe minute, ce-i drept, adică în jur de 15, de pe strada care ajungea în cea de pe care eu venisem venea aceeași femeie cu același câine și, sunt foarte sigur, același covrig în gură. Cum o fi ajuns acolo? Era ceva suspect la covrigul ăla…!