Am vechime-n rime cam de când ești tu născut
Totuși sunt mereu proaspăt ca iarba cosită-n câmp
Nu calc strâmb decât dacă mă împiedic
Poate știu mai mult ca tine, însă nu-mi place să predic.
Mă ridic cu ușurință din orice groapă viața-mi sapă
Eu dau apă la moară chiar și dintr-o fântână seacă
Merg mai mult pe burtă, deși nu sunt melc
Legile lumii nescrise-ncerc să le-nțeleg.
Niciodată n-am crezut că eu le știu pe toate
Dar mă simt mai inteligent după fiecare noapte
Am prietenii aproape în orice împrejurare
Cu ei n-am dus niciodată lipsă de încurajare.
Așa îmi duc eu viața, cum alții nu se gândesc
Și pentru greșeli eu singur plătesc
Îmi plătesc datoriile ca să mă simt corect
Până pentru viață voi găsi scopul perfect.