am învățat să urăsc

nu-ți place naivitatea du-te dracu
te plictisește realitatea hai cu mine
îmi mut din oră-n oră habitatul
rămânând în curs de dispariție

atitudine de căcat ce să le ceri
se cred la alt nivel azi cu plecare din aceeași baltă ieri
e ușor să treci cu vederea când ai alte condiții-n contract
prefer să fiu sincer iubesc sau urăsc cu tact

și am ajuns să urăsc cam totul în special gândirea curentă
nici în trecut nu mă regăsesc complet
dar a cam plecat omenirea după fentă
și s-o reconstruiesc eu nu-s arhitect

gata cu scuzele înapoi la treabă
dacă eu mor de ce dracu să-ți pese
când calci pe fulgi iar eu mă-nec în lavă
când tu porți flori iar eu cenușă-n loc de trese

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *