apa stă

S-a oprit și Dunărea de
Când am plecat din
Locul unde nu veneai nu
Rătăceai nu răspundeai doar

Existai eu mă temeam că
Timpul e subțire la
Capete și se
Rupe că cerul nu ne

Mai ascunde s-a
Oprit Dunărea și
Așteaptă să ridici o
Sprânceană într-o pădure

Orfană unde mi
S-a oprit mintea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *