Ceasul a trecut pragul nopții
Așteaptă să curgă noaptea în foaie – să scrie
Îi ard limbile cu foc de nerăbdare
O aproape cerere-n căsătorie
Miros orele a așteptare și griji
Că speranțele și-au luat hainele pe dos
Dintre două dimineți ochi ai miji
Să transformi cică-raiul ăsta în ceva frumos
Închidem tristețea într-o poezie
Și o ascundem să rămânem doar noi
Să cânte rotații și revoluții în secunda doi
O aproape cerere-n căsătorie
Să facă plecăciune cerul peste corpuri
Să ne șteargă depărtarea de pe pantofi
Să ne umple cu fericire șorțuri
Și zâmbete pân’ la refuz în ochi
Mi-a fost inima blocată-n colivie
Și mirosea a tuse și a hoit
Acum e-aproape o explozie de iasomie
O întreagă cerere-n căsătorie