Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
M-am împiedicat de litera A
Și am învățat să scriu
De la ea până la cer
M-am împiedicat de două flori
Cu rădăcinile în pământ
M-am ridicat și le-am lăsat cântând
M-am împiedicat de O Pisică
Ce mi-a tăiat calea și frica
Mi-a amorțit depresia și moartea
Acum merg pe o sârmă îngustă
Dar până la anul nu mai e cale lungă
Am să-mi iau sufletul de mână
Și am să merg oriunde va vrea el să mă ducă
Și împletea
Și împletea
Și împletea
Eu mă pierdeam
Eu mă pierdeam
Eu mă pierdeam
De parcă
Moartea și învierea
Nu ar fi tot o artă
Vezi de-mi mai sunt pașii
Unde i-ai lăsat
Mă dor picioarele
Și am să mă sprijin de timp
Să mai privesc o dată în jur
Sincer mă tem de ce-am să văd
Același nimic
Din care credeam că am ieșit
Cine ești și cu ce gând
M-ai adunat de sub pământ
Și m-ai lăsat dezorientat
Într-un război în care-am mai luptat
Și am pierdut
Am obosit și nici nu pot
Să mă apăr că n-am scut
Iar arma e la ... Citește mai departe!
În ultimele 3 luni, după cum spuneam și aici, nu am fost tocmai cu mintea la studenție. Însă am fost mereu prezent fizic. Și ca să fac cumva să treacă mai repede timpul, uneori a fost nevoie să scot de la nafatalină talentul de desenator de grădiniță (sper să nu-i jignesc pe cei mici :)) ) și să-mi ocup mintea cu crearea unor adevărate opere de artă diferite de ceea ce fac eu de obicei (adică poezii). S-au adunat ... Citește mai departe!
Mâine mergem acasă
Ne urcăm în mașină
Ne uităm în oglindă
Să vedem ce lăsăm
A fost o perioadă interesantă
Am dărâmat am construit
E timpul pentru o pauză
E timpul să nu avem de gândit
E timpul să stăm la căldură
Să citim să iubim
Când vom ajunge acasă
După ce ne vom odihni
Draga mea fă-ți bagajele
Ne întâlnim pe peron
Mâine plecăm acasă
De fapt doar eu
